INTERVIU ÎN ÎNCHISOARE cu Guccifer, hackerul român care a dezvăluit secretele unora dintre cei mai importanți oameni din lume

Guccifer este un deținut-model care, fără îndoială, știe cum să se îmbrace: încălțăminte sport, comodă, pantaloni negri reiați și un tricou șic, de culoare roșie peste care poartă o foarte elegantă geacă din stofă reiată. Așezat pe un scaun din talaș presat, Guccifer stă la o masă situată în incinta clubului penitenciarului de maximă siguranță din Arad. Clubul este, practic, o încăpere de nouă metri pătrați, cu gratii hexagonale la ferestre și plină de pliante colorate cu titluri motivaționale de genul: „Îngerul păzitor nu te apără de SIDA”, sau „Zborul devine cădere când drogurile îți frâng aripile”.

Guccifer – pe numele său din buletin,Marcel Lazăr Lehel – nu este însă închis aici pentru droguri. Guccifer este un hacker român care susține că luptă, pe cont propriu, cu Guvernul Mondial din Umbră, Illuminati, familiile Rockefeller și Rothschild și, în general, cu toate acele forțe oculte pe care simplii muritori le împachetează generic sub denumirea de „teoria conspirației universale”. Guccifer – o combinație între glamour-ul hainelor de firmă și Lordul Întunericului – este un Robin Hood virtual. Câmpul său de bătălie e mărginit de ecranul oricărui calculator din lume conectat la internet. De aici, din umbra proxi-serverelor anonime, împrăștiate în toate colțurile planetei, Guccifer se bate cu Agenții Sistemului: sparge adresele de mail ale înalților oficiali pentru a le deconspira secretele mai mult sau mai puțin murdare. Între timp, Sistemul l-a învins.

Marcel ispășește în închisoarea de la Arad o pedeapsă de șapte ani de închisoare, după ce a spart conturile de e-mail ale fostului director SRI, George Maior, și ale altor personalități publice din țară. În România, a devenit o mică vedetă locală după ce a făcut publică idila platonic-virtuală în care actualul europarlamentar Corina Crețu îi trimitea, într-o engleză torturată, diverse apropouri online fostului secretar de stat american, Collin Powel. Treaba asta nu are nicio legătură cu misiunile Apollo pe Lună, viața lui Elvis în Cuba sau atentatele de la 11 septembrie din New York. Pur și simplu, Guccifer a dat peste aceste mailuri dintr-o întâmplare cauzată de un simplu ricoșeu electronic: el, de fapt, îl „vâna” pe Collin Powel și așa a dat peste mesajele Corinei Crețu.

În restul lumii, Guccifer a devenit celebru după ce a făcut publice, în premieră, tablourile pictate de fostul președinte american, George W. Bush. Acum, același Guccifer a revenit, din nou, în atenția mondială, după dezvăluirile din presa americană potrivit cărora Hillary Clinton și-a folosit contul de e-mail personal în perioada 2009-2013, când era secretar de stat american. Vorbim despre un veritabil scandal în care însuși Guccifer și-a băgat coada: în martie 2013, hackerul arădean reușea să spargă contul de mail al unui consilier al lui Clinton – Sidney Blumenthal.

„În agenda de contacte a secretarului de stat Collin Powel, am găsit, printre miile de contacte, și pe Sidney Blumenthal”, își amintește Marcel. „Acesta este, de zeci de ani de zile, persoana de casă a familiei Clinton”, spune el. În opinia lui Guccifer, acest Blumenthal este, de fapt, un veritabil reprezentant al celor care conduc, din umbră, lumea. „El este persoana de casă a familiei Clinton care, de zeci de ani, se ocupă de treburile curate și murdare ale familiei. Ei bine, eu am intrat în contul de e-mail al acestui Sidney Blumenhal”, spune Guccifer. „Normal că acolo am găsit, printre contacte, și pe Hillary Clinton. Contul ei era hl22, sau ceva de genul ăsta”, își amintește hackerul român.

În realitate, respectiva adresă personală a lui Hillary Clinton era [email protected]. „HDR” vine de la „Hillary Diane Rodham”, numele de dinainte de căsătorie al secretarului de stat american. Asistenții lui Clinton contestă ideea potrivit căreia ar exista ceva ilegal în folosirea e-mailului personal în activitatea guvernamentală. Potrivit New York Times, Hillary Clinton nu a avut o adresă de e-mail guvernamentală în timpul celor patru ani de mandat, iar asistenții ei nu au salvat e-mailurile pe serverele Departamentului de Stat la vremea respectivă, așa cum prevede legea federală. Ei au revăzut abia recent zeci de mii de pagini de corespondență și au decis să predea Departamentului în total 55.000 de pagini de e-mailuri, în urmă cu două luni.

Explicațiile pe care reprezentanții lui Clinton le-au oferit au fost considerate „alarmante” de către foști oficiali de la Arhivele Naționale americane, care au denunțat o încălcare gravă a protocolului. Iar posibila candidatură a lui Hillary la președinția Statelor Unite este acum umbrită de acest scandal.

Din închisoarea de maximă securitate de la Arad, Guccifer jubilează. „Nu îmi pare deloc rău pentru ea!”, spune el. „Și asta nu e pentru că am eu o antipatie… nu fac eu politica în America. Părerea mea este că Hillary Clinton nu are ce să caute în postura de președinte american, după toate problemele pe care le-a avut. Vă aduc aminte de Benghazi”, spune Marcel Lazăr Lehel.

Dacă ar fi să luăm de bune imaginile publicate pe net ale acestui schimb de mesaje, Blumenthal îi trimitea lui Clinton, pe adresa personală, un soi de pseudo-rapoarte de informații, inclusiv date legate de atacurile teoriste din Benghazi, Libia, din 2012, în urma cărora fostul ambasador american din această țară a fost ucis. „Ea (Hillary Clinton) trebuie să răspundă în fața justiției americane și să facă închisoare pentru ceea ce a făcut”.

Cine sunt acești Illuminati ?

În timp ce vorbește, Guccifer aruncă, din când în când, câte o privire printre notițele frumos caligrafiate din caietul dictando pe care îl poartă tot timpul asupra sa, ca pe o amuletă. În lipsa unui calculator, acel caiet este „Desktop File”-ul său analogic, manuscrisul în care este conturat Marele Plan. „Îmi pare foarte bine să văd ce i se întâmplă lui Hillary. Să nu mai candideze!”, decretează Guccifer, care spune că va continua, cu toate puterile sale, cruciada sa pornită împotriva Iluminaților care conduc lumea din umbră.

„În general, nu îmi reproșez niciodată, nimic”, spune el. „Nu am regrete sau remușcări, niciodată. Nu am păreri de rău. Știu că ce fac, fac pentru o cauză bună”, spune Guccifer. „Știam că, la un moment dat, voi ajunge aici (în închisoare). Eram ferm convins: până la urmă, noi vorbim despre cei care sunt deasupra acestor președinți americani: Illuminati – Consiliul care conduce lumea și cei care fac toate potlogăriile astea: ei au făcut potlogăriile de 11 septembrie, toate astea, războaiele pe care le vedeți”. Când te afli în fața unor astfel de dezvăluiri, se naște o întrebare: cine sunt, totuși, acești Illuminati ? „Complexul militar industrial american”, vine răspunsul din partea lui Guccifer. „Toată această mașinărie de sute de miliarde de dolari care macină vieți peste tot în lume. Americanii sunt responsabili de moartea a 500 de milioane de oameni, de 60 de ani încoace. Nu vorbește nimeni despre asta în mainstream media. Iar lupta mea merge până în pânzele albe. Nu mă voi opri niciodată. Să nu aibă nimeni niciodată senzația că eu mă voi opri. Niciodată!”, avertizează Guccifer. Câteva minute mai târziu, se ridică de la masă și părăsește, cu capul sus, clubul penitenciarului. Pe hol, e preluat de un gardian și condus spre celulă.

Marcel Lazăr Lehel a fost condamnat de justiția română la câte trei ani de închisoare pentru spargerea conturilor de e-mail ale directorului SRI George Maior și ale europarlamentarului Corina Crețu. Instanța a dispus contopirea pedepselor și aplicarea unui spor de pedeapsă de un an, astfel încât hackerul Guccifer a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare în acest dosar. Totodată, Marcel Lazăr Lehel mai fusese condamnat, în 8 februarie 2012, de Judecătoria Sectorului 3, la trei ani de închisoare cu suspendare, pentru spargerea conturilor de e-mail ale unor vedete. Astfel, Tribunalul București a adăugat pedeapsa de trei ani la condamnarea din dosarul privind spargerea conturilor de e-mail a cu executare le lui George Maior și Corinei Crețu, hackerul urmând să execute o pedeapsă de șapte ani de închisoare. De asemenea, instanța i-a interzis lui Lehel mai multe drepturi, pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale.

Restricții la Casa Albă în privința e-mail-urilor

Surse care cunosc adresa privată de e-mail a lui Clinton au declarat pentru Associated Press că aceasta era cunoscută de aproximativ 100 de persoane, dar nu era larg distribuită în cadrul Departamentului. Clinton a folosit o adresă personală de e-mail și când era senatoare (2001-2009), însă nu există obligația arhivării e-mailurilor și altor documente private ale senatorilor. Dezvăluirea cu privire la folosirea e-mailului a fost făcută de ziarul The New York Times (NYT) și a pus Casa Albă în poziția delicată de a-și apăra bilanțul în domeniul transparenței și să susțină totodată familia Clinton.

Un purtător de cuvânt al președinției, Josh Earnest, a precizat că ghidul administrației pentru angajații agențiilor guvernamentale specifică faptul că aceștia „ar trebui să folosească adresele oficiale de e-mail atunci când desfășoară activități oficiale”. Însă el a evitat în mod repetat să răspundă atunci când a fost întrebat dacă Clinton a încălcat vreo lege pentru că nu a folosit contul de e-mail oficial, această corespondență fiind necesar să fie arhivată potrivit Federal Records Act.

Înainte ca reglementările din prezent să intre în vigoare, fostul secretar de Stat State Colin L. Powell, care a deținut postul în perioada 2001-2005, a folosit e-mailul personal pentru a comunica atât cu oficiali și ambasadori americani, cât și cu lideri străini.

În octombrie, Departamentul de Stat le-a solicitat foștilor secretari de Stat, începând cu Madeleine K. Albright, să-i transmită orice documente din timpul mandatului, într-un efort de îmbunătățire a păstrării acestor informații.

Faptul că Hillary Clinton folosea e-mailul personal a fost descoperit de o comisie a Camerei Reprezentanților care i-a cerut corespondența cu asistenții săi referitoare la atacul de la Consulatul american din Benghazi, în Libia. Departamentul de Stat a trimis comisiei aproximativ 300 de e-mailuri, însumând aproximativ 900 de pagini – după ce a revizuit e-mailurile lui Clinton.

Un articol scris de Mihnea Lazăr